In M.Of. nr. 399 din data de 3 iulie 2013 a fost publicata Legea nr. 202/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa.
Legea nr. 158/2008 reprezinta actul normativ care transpune in legislatia nationala prevederile Directivei nr. 2006/114/CE a Parlamentului European si Consiliului privind publicitatea inselatoare si comparativa si are drept scop protectia comerciantilor impotriva publicitatii inselatoare si a consecintelor defavorabile ale acesteia, precum si stabilirea conditiilor in care publicitatea comparativa este permisa.
Potrivit expunerii de motive, adoptarea actului normativ ce modifica Legea nr. 158/2008 vizeaza asigurarea unitatii legislative, fiind determinata de recentele modificari ale Regulamentului CE nr. 2006/2004 privind cooperarea in domeniul protectiei consumatorului, ce se aplica atat in cazul in care publicitatea se adreseaza comerciantilor, cat si in cazul in care ea se adreseaza consumatorilor. Totodata, noua lege stabileste autoritatile competente in domeniu, precum si termenele de prescriptie in cazul sesizarilor privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa.
Legea nr. 202/2013 introduce si notiunea de consumator, pe care o defineste prin prisma O.U.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorului. Astfel, potrivit noilor prevederi, Legea nr. 158/2008 nu se va mai aplica doar comerciantilor, ci si consumatorilor, persoane fizice sau grupuri de persoane fizice.
In vederea combaterii si stoparii publicitatii inselatoare si a respectarii dispozitiilor privind publicitatea comparativa, vor putea fi sesizate urmatoarele institutii:
- Ministerul Finantelor Publice si Consiliul National al Audiovizualului – sesizate de catre comercianti, precum si de asociatiile si fundatiile care au un interes legitim;
- Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor – sesizata de catre consumatori.
Ministerul Finantelor Publice si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor pot actiona insa si din oficiu, atunci cand apreciaza ca este necesar si oportun. Reprezentanti ai acestor institutii vor face constatarea si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege. Consiliul National al Audiovizualului poate sesiza la randul sau Ministerul Finantelor Publice sau Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor atunci cand apreciaza ca o comunicatie comerciala audiovizuala contine elementele unei publicitati inselatoare ori comparative ilegale.
Dreptul comerciantilor de a sesiza astfel de fapte se prescrie in termen de 3 luni de la data la care aceste persoane au luat cunostinta de anuntul publicitar, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aparitiei acestuia. In schimb, termenul de prescriptie aplicabil consumatorilor este cel prevazut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, respectiv de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In urma sesizarilor sau din oficiu, aceste institutii vor solicita comerciantului care isi face publicitate sa furnizeze dovezile necesare privind exactitatea informatiilor, a indicatiilor ori a prezentarilor din anuntul publicitar. Prin efectul legii, acesta din urma este obligat sa puna la dispozitia solicitantului, in termenele si in conditiile stabilite, toate documentele, datele si informatiile care sa probeze exactitatea informatiilor continute in anuntul publicitar.
Si in cazul publicitatii comparative comerciantul este obligat sa prezinte cu celeritate Ministerului Finantelor Publice sau, dupa caz, Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor dovezile, datele si informatiile solicitate.
Afirmatiile din anuntul publicitar in cauza vor fi apreciate ca fiind inexacte in situatia in care dovezile fie nu sunt prezentate de comerciant, fie sunt prezentate dupa expirarea termenului stabilit, fie daca aceste dovezi sunt considerate incomplete sau insuficiente.
In situatia in care Ministerul Finantelor Publice sau Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor dispune incetarea publicitatii inselatoare sau a publicitatii comparative ilegale, aceasta masura se va comunica de indata Consiliului National al Audiovizualului, care va dispune oprirea de la difuzare a respectivei comunicatii comerciale audiovizuale, monitorizand constant respectarea deciziei si aplicand, in caz de nerespectare, sanctiunile prevazute de legea audiovizualului.
In situatia in care se constata insa ca faptele reclamate nu constituie publicitate inselatoare sau, dupa caz, publicitate comparativa ilegala, Ministerul Finantelor Publice sau Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor vor emite decizie motivata de respingere a sesizarii.